Cum se drege ciorba...
Octavian Paler isi face mea culpa intr-un editorial din Cotidianul de astazi. Or fi ajuns la urechile distinsului ceva susoteli critice la adresa editorialelor sale. Care i-au adus faima de pesimist. Sau sceptic, da' asta e o alta mancare de peste.
O replica la moda acum, cand cineva iti spune ca esti pesimist e: "Nu sunt un pesimist, sunt un realist". Am vazut-o in cateva filme. Isi scoate capusorul, ca un vierme din mar, si in editorialul domnului Paler, transfigurata sub forma unei fabule.
"De altfel, pentru a fi un pesimist autentic iti trebuie o forta pe care eu n-o am", ne spune domnul Paler. Nu stiu daca e asa. Iti trebuie o anumita consecventa de caracter. Care nu trebuie sa fie neaparat voita, expresia unei "forte", ci poate sa si vina bine-mersi de la mama natura sau poate fi inspirata de intorsaturile mai nefericite ale destinului. Trait de caractère de care Octavian Paler nu duce lipsa. O clipa. Nu-l cunosc pe Octavian Paler, m-as putea insela... bun, sa fiu cinstit, asta am dedus eu din "prezenta scripturala" a domnului Paler in paginile Cotidianului, pe care il citesc de ceva vreme.
Care ar fi acea trasatura de caracter? Tendinta de a percepe si amplifica aspectele percepute ca fiind negative ale unui fenomen, eveniment... un sentiment de neincredere in viitor si în oameni. Iar fantoma asta uracioasa bantuie randurile scrise de Paler.
Nu avem nevoie nici de optimism, nici de pesimism. Ci de o luciditate ironica. Care, dupa umila mea parere, in cazul de fata lipseste.
P.S. Dupa cum spuneam, cu scepticismul e alta mancare de peste. Pentru ca cere o anumita consecventa antrenata, pentru ca scepticul se are in vedere pe el atat cat si pe altii. Daca la unii neincrederea e un nefericit dar al naturii, scepticul o practica voit si cu un scop: acela de a incerca, in limitele unei "realitati" care refuza sa se reveleze in nuditatea ei absoluta, sa fie obiectiv. Sau, cum spune foarte frumos chiar Octavian Paler, "de o subiectivitate onesta". Iar el nu cade nici in capcana optimismului, nici in cea pesimismului, desi probabil isi mai scranteste din cand in cand glezna calcand stramb intr-o groapa nesemnalizata din asfaltul drumului vietii.
O replica la moda acum, cand cineva iti spune ca esti pesimist e: "Nu sunt un pesimist, sunt un realist". Am vazut-o in cateva filme. Isi scoate capusorul, ca un vierme din mar, si in editorialul domnului Paler, transfigurata sub forma unei fabule.
"De altfel, pentru a fi un pesimist autentic iti trebuie o forta pe care eu n-o am", ne spune domnul Paler. Nu stiu daca e asa. Iti trebuie o anumita consecventa de caracter. Care nu trebuie sa fie neaparat voita, expresia unei "forte", ci poate sa si vina bine-mersi de la mama natura sau poate fi inspirata de intorsaturile mai nefericite ale destinului. Trait de caractère de care Octavian Paler nu duce lipsa. O clipa. Nu-l cunosc pe Octavian Paler, m-as putea insela... bun, sa fiu cinstit, asta am dedus eu din "prezenta scripturala" a domnului Paler in paginile Cotidianului, pe care il citesc de ceva vreme.
Care ar fi acea trasatura de caracter? Tendinta de a percepe si amplifica aspectele percepute ca fiind negative ale unui fenomen, eveniment... un sentiment de neincredere in viitor si în oameni. Iar fantoma asta uracioasa bantuie randurile scrise de Paler.
Nu avem nevoie nici de optimism, nici de pesimism. Ci de o luciditate ironica. Care, dupa umila mea parere, in cazul de fata lipseste.
P.S. Dupa cum spuneam, cu scepticismul e alta mancare de peste. Pentru ca cere o anumita consecventa antrenata, pentru ca scepticul se are in vedere pe el atat cat si pe altii. Daca la unii neincrederea e un nefericit dar al naturii, scepticul o practica voit si cu un scop: acela de a incerca, in limitele unei "realitati" care refuza sa se reveleze in nuditatea ei absoluta, sa fie obiectiv. Sau, cum spune foarte frumos chiar Octavian Paler, "de o subiectivitate onesta". Iar el nu cade nici in capcana optimismului, nici in cea pesimismului, desi probabil isi mai scranteste din cand in cand glezna calcand stramb intr-o groapa nesemnalizata din asfaltul drumului vietii.
posted by Pinocchio at 6:29 PM
0 Comments:
<< Home