ghiveci

În editorialul său de astăzi domnul Octavian Paler face ce n-a făcut în celelalte: încearcă să aducă argumente, aşa cum ştie dânsul, în favoarea tezei sale, care poate fi rezumată prin propoziţia: “preşedintele Băsescu foloseşte Constituţia drept cârpă de şters ghetele.“ Teza asta o cunoaştem încă de când era mică, cu vreo 4-5 editoriale în urmă, o referire fugară la necuviinţele prezidenţiale faţă de gingaşa Constituţie, la paisprăzece ani neîmpliniţi ai acesteia. Uite însă că în ultimele două texte a crescut ca Făt-Frumos din poveste, umplănd încetişor spaţiul editorialului. Era şi timpul.

Articolul de astăzi are şi ceva umplutură, se pare că ne paşte un foileton. Ardem de nerăbdare ca la fiecare articol al domnului Paler să aflăm ce a mai făcut Băsescu cel rău cu Constituţia şi sperăm că povestea o să se sfârşească cu bine, Constituţia găsindu-şi adevărata dragoste, care o va salva din mâinile marinarului chelios.

Bun, dar să ne întoarcem la oile noastre. În episodul de astăzi Băsescu s-a purtat foarte urât cu rudele primare ale Constituţiei, pesedişti simpli din Primăverii. I-a făcut în toate felurile, corupţi, mafioţi, chiar a mers până acolo încât a rostit the unspeakable, spunându-le "comunişti", o insultă foarte gravă în lumea nomeclaturiştilor răspopiţi. Aceasta a întristat-o pe Constituţie foarte tare, căci ea ţine la toţi, fie ei pesedişti sau muncitori în uzinele patriei, mici sau mari, bogaţi sau săraci, blonzi sau bruneţi, cu numai patru clase sau cu educaţie superioară, cu telefon mobil sau nu, mâncători de seminţe de floarea soarelui sau de bostan… Gata, m-am potolit. Pentru cititori, să redăm una dintre scene:

„Păi cum, dacă ne-am plătit beletu?“, au strigat speriaţi în cor pesediştii când Băsescu i-a ameninţat că îi dă jos din trenul al cărui mecanic şef tocmai fusese ales.
„Las’ că o să verificăm noi beletele alea!“, le răspunse ameninţator El Presidente, cu Constituţia plângând în hohote alături.
„Uite ce părinte autoritar eşti!“, îi ziseră pesedeii.
„Plânge biata fată de ţi se rupe inima! O ţii închisă în casă, n-o laşi să mai iasă şi ea să mai cunoască lume nouă… n-ai nici un drept să ne interzici să ne mai întâlnim cu ea!“
„Da, da, abuzează de funcţie pe faţă, cezarism, ce mai!“, strigară nişte călători din spate.
„Bă, una vă spun, staţi cuminţi că vă trimit la clasa a II-a, sau, şi mai rău, acolo unde v-ar fi de fapt locul, la vagonul de bagaje!“, le spuse El Presidente, întorcându-se spre ei.
La asta certăreţii din spate tăcură şi îsi văzură în continuare de jocul de table.
„Eşti un incompetent şi un demagog!“, ziseră pesedeii.
„Îti arde de verificat biletele când afară plouă torenţial“, îi spuseră indignaţi.
„Un cabotin!“ strigă un pierde-vară câteva rânduri mai incolo, dar la chestia asta pesedeii nu ziseră nici da nici ba, întrebându-se din priviri ce-o fi aia „cabotin“.
„Uite ce e, continuă Băsescu, aţi blocat coridoru cu bagaje, călătoriţi câte zece pe acelaşi bilet, mi-aţi mituit controlorii ca să închidă un ochi, staţi cu mâna pe frâna de urgenţă şi mi-aţi oprit trenul de câte ori aţi vrut voi, aţi dat pasageri jos, i-aţi încăierat între ei, aţi rechiziţionat toaletele numai pentru uzul vostru personal şi umblaţi cu nişte bilete suspecte! În prima gară o să ne dăm jos şi o să le verificăm!“
„Huo! Incompetentule! Tătarule! Faţa de borcan! Circarule!“ îi strigară pesedeii în timp ce se îndrepta spre locomotiva lui.
„Cabotinule!“ se mai auzi o voce stingheră din spate, în timp ce El Presidente închidea uşa cabinei în urma lui.

Pentru că domnului Paler îi plac trimiterile la „clasici“, să reamintim şi noi unul, autorul unui text cu care cred mai toţi am vaut de-a face: „Puiul“, al lui Alexandru Brătescu Voineşti. Cum facem domnule Paler, rămânem să păzim puiul olog, sacrificându-i pe ceilalţi, sau facem precum prepeliţa? Sau dumneavostră n-aţi fost expus, precum noi în copilărie, acestei dileme? Dacă aţi şti câte lacrimi ne-au smuls rândurile acelea… dar am învăţat morala. Noi nu vrem să ne ducem la fund de gât cu pesedeii şi cu cei care au votat cu ei.

Dar ne-am amuzat urmărindu-vă giumbuşlucurile stilistice: la o adică, dumenavoastră aţi crezut în Băsescu, văzându-l ca un „berbece un impotriva sistemului ticalosit“, cum chiar dumneavoastră spuneţi. Probabil aţi votat, ca şi noi, cu el, tocmai pentru asta. Şi hopa!, când îi ia de rever pe pesedei şi spune „între mine şi PSD e o prapastie imensă, de netrecut“, săriţi ca ars, păi nu se poate, nu e preşedintele tuturor? Vă scapă din vedere un detaliu: în momentul în care Băsecu ar face primul pas pentru a trece respectiva prăpastie, el încetează a fi preşedintele nostru, al celor care l-au votat. Pasul ăsta n-o să-l facă, cine e nebun să se arunce într-o prăpastie?

Cabotin aţi spus? Cabotin să rămână! Cine spune ăla e!