mistreţ în sânge

În numărul de astăzi al Jurnalului Naţional, la secţiunea „Opinii politice“ apare un text semnat Adrian Năstase în care, cu retorica cu care ne-a obişnuit, fostul prim-ministru şi şef de partid face o critică nemiloasă a celor opt luni de guvernare. Să întreprindem împreună un tur al articolului…

„Ceea ce se petrecea cu un secol si mai bine in urma intr-o piesa de teatru cu actiunea plasata "in capitala unui judet de munte" a ajuns sa se petreaca astazi aievea, la cel mai inalt nivel si chiar in capitala Romaniei. Ma refer la politica bazata fatis pe santaj“, scrie Adrian Năstase.

Nu ne e prea clar dacă ăsta e un lucru bun sau rău. În definitiv, timp de cinsprezece ani buni ne-am obişnuit cu politica bazată în mod ferit pe şantaj, cu bucătăria întunecoasă a politicii foşgăind plină de gândaci de diferite culori, cu dosare păstrate sub cheie în mausoleele securiste de scarabeii auriţi, servitorii de nădejde ai sacerdoţiilor social-democraţiei româneşti. Şi asta se petrecea mai ales la cel mai înalt nivel, în special în capitala României.

„Opt luni i-au fost de ajuns lui Traian Basescu pentru a transforma definitiv viata politica damboviteana intr-o comedie de bulevard neasfaltat.“

Ah, Adriane, cât te-ai schimbat! Mai deunăzi vorbeai aşa de frumos de preşedintele republicii, de ţi se rupea inima văzând cu câtă măiestrie le aşezi din condei: „Am găsit în operele tovarăşului Nicolae Ceauşescu o stălucită fundamentare şi argumentare, în măsură să afirme cu putere o contribuţie proprie, de excepţională importanţă, a gândirii româneşti la înţelegerea, dezvoltarea şi aprofundarea sensului profund umanist al marilor valori ce reprezintă de fapt adevărate jaloane ale evoluţiei civilizaţiei contemporane.“

Dar apuse sunt vremurile când "jalonai" în „Tânărul leninist“, acu’ trebuie să te mulţumeşti cu ceva mai pragmaticul şi mai puţin revoluţionarul cotidian „Jurnalul Naţional“. Eh, să mergem mai departe…

„Niciodata in istoria moderna a Romaniei, seful statului nu l-a santajat public pe seful Guvernului!“, ne spune Adrian.
Ei, aici nu putem să nu-ţi dăm dreptate: pe 24 septembrie 1991, când minerii sub conducerea lui Miron Cozma au debarcat guvernul Roman, nu se putea vorbi de şantaj public; atunci Iliescu, fără fandoseli, a folosit public bâtele, pardon, pârghiile specifice funcţiei prezidenţiale, aşa cum a înţeles-o dânsul.

„Cine conduce tara asta? Si spre ce? Traian Basescu vrea sa o conduca. Dar nu asa cum scrie in Constitutie, ci asa cum vrea el.“ Curios că ai adus vorba, Adriane. Nu ştiu cum se face da’ chiar astăzi, în România Liberă, ni se povesteşte cum tovarăşul Ion Iliescu, preşedintele liber ales prin votul liber exprimat a 85% dintre alegători, a dirijat cea mai sângeroasă dintre mineriade. Curat constituţional!

Aşa e, nu e încă totul pierdut. Băsescu nu şi-a adus încă minerii. Bună dimineaţa circ, la revedere linişte. Era şi timpul să vă tremure şi vouă o ţâră osânza în Armani-uri.

Pagină realizată cu neprecupeţitul sprijin al tînărului tovarăş-autor ADRIAN Năstase