vom fi sinceri

Vom fi sinceri prietene, sinceri ca o sărbătoare după o lună de înfometare prin post sârguincios, ca o criză de isterie, într-o demenţă lucidă ai cărei regizori realişti şi ironici vom fi. Vom trăi ca doi dogi germani într-o curte cu gardul ridicol de mic pentru salturile noastre acrobatice şi vom scoate capul prin zăbrele şi vom ridica praful în spatele porţii de fiecare dată când ceva/cineva va trece prin periferia lumii nostre; îi vom lătra fară milă şi îi vom împroşca curajoşi cu bale. Vom face curse extenuante de-a lungul şi de-a latul curţii ca să ne întărim muşchii pieptului, vom fi agili şi iuţi ca un fulger, vom săgeta cu ochi galbeni de tigru, ne vom petrece cea mai mare parte a timpului în aer, în salturi mai graţioase mai suple decât ale felinelor. Vom fi mai disciplinaţi decât vechii călugări din pustie în urmărirea scopurilor noastre, nu vom face compromisuri şi nu vom ierta nici o pisică. Şi nu va exista nimeni care să ne poată reproşa existenţa vreunui cusur, căci noi vom fi, prin definiţie, supracâinii. Nici stăpânii nu vor îndrăzni să uite să ne hrănească sau să ne mângâie, ori să ne expedieze când ar părea că suntem sâcăitori. Căci noi, purificaţi în adevărata credinţă, vom fi aceia care vom fi adevăraţii destinatari al titlului de Stăpâni ai Curţii. Vom face din reguli legi şi le vom zgrepţăna în pietrele dure din pământul curţii, aşa încât nimeni să nu îndrăznească a contesta adevărul scris întru veşnicia bolovanilor sacri. Iar voi, urmaşii noştri veţi citi urma cimentată a ghearelor noastre, veţi amuşina adevărul şi veţi şti fară umbră de îndoială ce înseamnă să fii liber. Şi veţi impune libertatea şi fiinţelor acelea jalnice, fără gheare şi cu dinţii tociţi, care se cheamă oameni. Îi veţi învăţa să latre şi să muşte – lucruri ce fac parte din natura lor ancestrală, uitată şi ignorată deliberat din mândrie de biped. Căci ce e mai profund decât adevărul sângelui, acelaşi care curge şi prin venele lor de milioane de ani, încă înainte ca drumurile noastre să se fi despărţit? Voi îi veţi aduce pe drumul cel drept, de-a lungul şi de-a latul căruia vor reînvăţa să îşi ţină toate cele patru membre pe pământul de care se îndepărtaseră atât de necugetat. Nu vor fi niciodată câini perfecţi, vor avea păcatul scris în însăşi strucura lor osoasă. Dar legea nu va cunoaşte abatere, căci aceste creaturi, în nimicnicia lor, ştiu să respecte piatra. Iar pentru a nu se rătăci le veţi ţine turma strânsă, care se va mişca sub lătrăturile voastre ca o unică creatură. Veţi face toate acestea prin dreptul vostru natural asupra celor imperfecţi, sinceri faţă de realitatea profundă a naturii voastre de câini. Vom fi sinceri, prietene drag, până la sânge. Până când, persuasivi şi consecvenţi nouă înşine, ne vom câştiga dreptul la libertatea eternă.