savarină

Astăzi, în cotidianul Gândul, avem ocazia să citim o înduioşătoare pledoarie despre omul Călin Popescu Tărcieanu, scrisă de nimeni altul decât Mircea Dinescu. Aflăm cu această ocazie că nu primul ministru a dat acel telefon către procurorul general, ci a fost o convorbire, cum s-ar zice, de la Tăricean la Botoş. Aşadar, Călin, auzind probabil de la vecini că prietenul Dinu e de ceva vreme la Procuratură, a dat un telefon singurei persoane pe care o cunoştea în acea clădire, nimeni altul decât Ilie, să întrebe probabil dacă e cazul să-l mai aştepte pe Dinu la cină. Din perspectiva asta, umanizantă, nu mai inţelegem nici noi care e problema, ba din contră, gestul lui Călin e de apreciat, confirmând existenţa unei relaţii de cuplu sănătoase, aproape exemplare, am putea spune, cum mai rar întâlneşti în ziua de azi.

Şi cum nu se cade să lase spaţiul editorial nefolosit, Mircea profită de ocazie pentru a-i trage un şut maidanezului fără pedigriu Băsescu, aciuat şi el prin povestea asta, aşa, de control. Apoi degajează, face un uşor joc de picioare, ca pentru a-şi deruta adversarul, şi atacă fulgerator cu două directe, făcând sacul de box cnocaut. Cum care sac de box? Febleţea jurnaliştilor, fosta blondă de la Cotroceni!